Totul despre nimic

Archive for the ‘Fără categorie’ Category

January 29th, 2014 by nico

Shoulda coulda woulda

 [embedplusvideo height=”400″ width=”600″ editlink=”http://bit.ly/LoiI1f” standard=”http://www.youtube.com/v/rzMQu4zTtK8?fs=1″ vars=”ytid=rzMQu4zTtK8&width=600&height=400&start=&stop=&rs=w&hd=0&autoplay=0&react=1&chapters=&notes=” id=”ep5120″ /]

January 23rd, 2014 by admin

Anul in retrospectiva

1460969_614699618583704_1048492803_n

 

Ar fi trebuit sa o fac poate in decembrie… insa nici ianuarie nu suna rau. Pina la urma mai putin conteaza momentul, in special cand el tinde sa se defineasca singur.

Asa a fost si acum, cumva lectiile anului ce a trecut de abia acum s-au cernut si cristalizat. Una peste alta a fost un an bun. Un an in care am facut lucrurile poate putin diferit. Un an in care am incercat sa fiu mai sincer cu mine insumi si cu ceilalti, un an in care am incercat sa ma cunosc mai bine si un an in care am invatat sa traiesc mai bine cu mine. Da, a trebuit sa invat sa fiu numai eu cu mine si uneori a fost mai greu decat am crezut. In fapt inca ne ajustam unul in compania celuluilalt, eu cu mine, insa cred ca merge din ce in ce mai bine. Macar nu sforai noaptea !

A fost un an in care am iubit si a fost un an in care am fost iubit. Din pacate cele doua nu s-au intamplat cu aceeasi persoana, asa ca anul ce a trecut a fost de asemenea anul in care am invatat sa accept ca uneori te “arzi” si alteori tu ii “arzi” pe altii desi e ultimul lucru pe care ai vrea sa il faci. A fost o lectia grea si amara pe alocuri, insa viata are felul ei de a pune sa joci ambele roluri ca sa intelegi cu adevarat piesa. Tot ce trebuie sa faci e sa ai ochii si mintea deschisa si vei intelege.

Cand esti copil inveti prin experienta. Parintii iti spun sa nu pui mana pe plita incinsa, insa nu stiu niciun copil care in cele din urma sa nu testeze singur plita. Si invariabil se arde. Si invariabil o vreme nu mai are curajul sa puna mina pe plita aceea. Insa cei mici au o uimitoare si salvatoare capacitate de a invata. Si in loc sa stea pentru totdeauna departe de cuptor, ei invata cum se poate folosi foarte bine si in acelasi timp sa te protejezi, sa nu te arzi. Intr-un fel e ironic ca putem sa ne adaptam astfel cat suntem mici, insa cand aceeasi arsura, de data aceasta la inima, ne face de multe ori sa stam departe de cei ce ne pot “arde”. Amintirea arsurii trecute nu se simte numai in suflet, ea se transmite si se intipareste in memorie si acolo devine o pavaza invizibila in calea tuturor.

Si asta e gresit. E la fel de gresit ca atunci cand ne incredintam inima cuiva care nu o merita sau o doreste. Pina la urma suntem ceea ce simtim si daca nu mai simtim nimic… cine si ce mai suntem ? Prefer sa fiu afara in ploaie cu un zambet tamp pe chip in timp ce ma intorc singur acasa.  Prefer sa fiu pregatit pentru a fi ranit din nou. Pentru a fi respins. Pentru a esua. Pentru ca stiu ca toate ma vor face mai puternic, mai intelept, toate ma vor ajuta sa aleg mai bine data viitoare, mai potrivit cu cine si ce sunt eu. Toate ma vor ajuta sa ma pun pe picioare pentru a incerca din nou si din nou si din nou.

Sper ca anul acesta sa fiu mai curajos ca anul trecut. Sa pot trece mai usor de trecut si sa traiesc mai mult in prezent. Sa imi fac mai putine griji pentru viitor. Dupa cum spunea cineva, vine el destul de repede peste noi, ce sens are sa ne si ingrijoram legat de asta. Imi doresc sa am din nou puterea de a spune ce simt atunci cand o simt. Fara teama, fara stres. Poate ca e o forma de curaj sa fi vulnerabil. Poate ca uneori vor fi plite ce nu voi sti daca sunt incinse sau nu. Sper sa am curajul ca atunci cand voi simti din nou fiori aceia sa pot sa intind oricum mana pentru a le atinge. Fara teama, fara stres. Que sara, sara.

Viata e aici pentru a fi traita. Zi de zi, minut de minut si secunda de secunda, nimic nu se repeta si nimic nu se intoarce pentru a mai incerca o data. Asa ca…

Bring it on, 2014 !!

 

April 10th, 2013 by admin

Esti cu partenerul menit ție ?

hand-in-hand

 

Mai jos este un text găsit pe Facebook, întîmplător. Mi-a plăcut și m-am gândit ca poate va plăcea și altora:

ARE YOU WITH THE RIGHT PARTNER?

During a seminar, a woman asked,” How do I know if I am with the right person?”

The author then noticed that there was a large man sitting next to her so he said, “It depends. Is that your partner?” In all seriousness, she answered “How do you know?” Let me answer this question because the chances are good that it’s weighing on your mind
replied the author.

Here’s the answer.

Read the rest of this entry »

April 9th, 2013 by admin

Pentru ca azi eu am nevoie de unul

Si pentru ca a venit de la un personaj neasteptat. Si da, e vorba de un discurs motivational.

[embedplusvideo height=”365″ width=”600″ standard=”http://www.youtube.com/v/D_Vg4uyYwEk?fs=1&hd=1″ vars=”ytid=D_Vg4uyYwEk&width=600&height=365&start=&stop=&rs=w&hd=1&autoplay=0&react=1&chapters=&notes=” id=”ep7382″ /]

March 7th, 2013 by admin

Choose life

chooselife

 

Dimineata. Trezit. Spalat pe dinti, facut dus, imbracat, suit in masina, plecat la munca.

10-12 ore…. munca…. cam toata ziua.

Seara. Ajungi acasa rupt. Sapi dupa ceva prin frigider, arunci ce gasesti in tine. Schimbi citeva vorbe cu copilul si cum se culca te arunci in pat sa mai privesti doua trei episoade din serialul ala. Nu e prea bun, nu e prea adinc, insa nu ai energia sa faci altceva. E guma de mestecat… e perfect pina adormi.

Dimineata. Te trezesti. O iei de la capat.

Aud tot mai des prieteni care muncesc enorm la corporatie. Vorbesc cu ei si imi spun “azi nici nu am apucat sa fac pipi !!”. “Am muncit toata ziua, nu am mincat nimic, nu ma simt bine… “. Peste ani se trezesc cu piatra la rinichi sau in cazul fericit cu nisip. Merg la doctor si ala intreaba curios “Dar apa ai baut ?”

Serios acum. Dar apa ai baut ? O cafea ti-ai facut ? Sau un ceai ? Te-ai ridicat de pe scaun ? Ai facut citiva pasi prin birou ? Ai mincat ceva ? Un fursec ? Un biscuite, un pufulete, orice ?

Te-ai uitat pe geam ? Da, ai citit bine, azi ai ridicat privirea din ecran ? Ai privit afara ? Ai cautat cu privirea sa vezi ce forme ciudata au norii ? Ai incercat sa vezi unicorn-ul din cer, facut din vata de zahar ?

Azi te-ai dat pe net aiurea fara rost, macar 5 minute ? Ai citit macar o stire pe un site stupid de stiri ? Ai citit macar o gluma din tona aia de glume primite de la oamenii care aparent nu au alt job pe lume decit sa trimita zilnic bancuri ?

Ai sunat-o pe mama ? Ai sunat copilul ? Ai sunat un prieten ? L-ai intrebat care e treaba, ce mai face, ai povestit pe scurt cuiva despre ziua ta infect de plina si aglomerata ?

Citim prin ziare sau auzim pe la TV cum nu stiu ce nefericit sau nefericita (mai mult ele tind sa ajunga in situatia asta, ciudat cum se intimpla) a lesinat la job, sau mai rau, a cazut lat acasa in timp ce lucra la un raport. Ne minunam, ne socam, blamam corporatia aia nenorocita care l-a pus in halul ala la munca si apoi mergem la munca a doua zi si facem la fel. Pentru ca toate corporatiile sunt la fel.

Insa nu pot decit sa ma intreb… de ce esti si tu la fel ? Nu iti pretuiesti viata ? Nu te pretuiesti pe tine ? Ce incerci sa dovedesti, ce incerci sa obtii ?

Corporatiile nu se schimba, insa TU poti sa o faci. Si poate daca suficienti se vor schimba, atunci si corporatiile se vor schimba.

Alegerea e a ta. Alege bine.

March 6th, 2013 by admin

De ce ?

Nu e nimic existential aici, doar ma intrebam de ce exista acest blog. Sau ce este acest blog. Este un blog ? Prespun ca este… insa ce vreau de la el, de la mine si de la el, de la noi impreuna. Un om si blogul lui. Povestea din spatele cartii, scenariul din spatele filmului.

Cred ca imi place sa scriu. Am constatat ca atunci cind scriu o fac exclusiv sub imperiul unei emotii, al unui sentiment. Si asta face ca aceasta activitate sa devina importanta pentru mine, sa ma regasesc in ea. E ca si atunci cind fac fotoagrafii.

Insa asta nu se intimpla foarte des. Ca nu simt sau nu am momente in care as vrea sa pun emotiile in scris, insa nu intotdeauna sunt in fata unei foi de hirtie sau a unei tastaturi… si daca momentul trece, nu mai pot sa il reinviu. Am incercat.. insa nu iese. Ma simt ca dr. Frankenstein incercind sa aduca la viata un pacient mort. Chiar daca iese… e diform, e urat. Si atunci nu am de ales… mai rarut ca-i mai dragut dupa cum spune o vorba.

Asa ca nu e bine sa isi tina nimeni rasuflarea dupa postari pe aici… o fac eu destul pentru toti. Si incerc sa iau ceva lecitina, daca nu uit, poate tin minte ce vreau sa scriu atunci cind vreau si pot apoi sa pun jos emotiile incercate.