Totul despre nimic

Archive for the ‘Random shit’ Category

April 7th, 2013 by admin

Ce e fericirea

Nu pricep. Pur si simplu nu pricep. Care e faza cu povestile superbe si incredibil de romantate la care mii de oameni se topesc instant. Recunosc, am dat unlike la blogul lui Otrava. Nu pentru ca nu imi place cum scrie, pentru ca imi place. Imi place mult stilul lui rapid, elocvent, din inima. Te atinge, te loveste. Simti vorba lui in causul pieptului.  Insa am dat unlike sa nu ii mai vad povestile. Nu mai puteam, ma seca. Si uite ca in seara asta o amica de pe FB a dat like la un post al lui. Si am citit, for old times sake. Si daca as fi putut, as fi dat din nou unlike. Nu mai pot, chiar nimeni nu vede ca toate postarile sunt identice. Am avut sentimentul ca am citit postul lui mai demult. De inca 20 de ori. E aceeasi poveste. Ce e fericirea. Ca e ea si e el. Si el e cu ea cu simte cum ii lipseste o parte din el de indata ce ea merge la baie, ba chiar cind e linga el deja ii lipseste ceva. Si cum stau ei in pat ore si zile in sir. Si asculta o formatie sau alta. Intotdeauna ceva mai eclectic. Si se tin in brate si se privesc cum dorm si cum sunt treji si cum respira si cum maninca si cum beau si cum fac tot felul de chestii normale si comune. Iar afara ploua. Sau e soare. Si nu conteaza prea mult oricum, e vorba numai de atmosfera exterioara, pentru ca universul intreg e in ei doi. Si asta e fericire, totul e fericire cind e el linga ea si ea linga el si in restul totul e doar accesoriu, mincarea, apa, patul, soarele, ploaia, el de fapt traieste prin ea si daca ea pleaca el se va topi ca untul in tigaie sau ceva de genul. De fapt el nici nu exista, s-a materializat ca fiinta prin dragostea ei and whatnot.

Si totusi peste 2000 de like-uri la fiecare postare. Poate sunt eu nebun si el chiar stie care e fericirea adevarata, cea reala. Mie unul lumea aia nu imi pare reala. E o lume din visul unui etern adolescent, vis izvorit din filme alb-negru si piese de teatru si povesti despre Ileana Cosanzeana si alte printese. Si toti cei care viseaza la fel la ea se bucura ca uita, ala o are. Si o descrie asa frumos, e reala, e tangibila, e acolo. Intind mina, inchid ochii si o pot atinge, e exact cum am visat-o si eu, parca omul asta imi citeste mintea, e inspaimintator cit de bine ma simte, cit de bine stie… E clar ca daca el o are si o descrie (la fiecare trei zile, ceea ce e ciudat insa in fine) inseamna ca e acolo.. si ca poate fi si a mea, poate fi realitatea mea, visul meu se poate si el materializa, exact ca si al lui. Fuck realitatea prozaica, nu e asa misto ca atmosfera cetoasa a unui bar sau a unui concert in care simti parfumul ei, al lui si esti sagetat, cazi lat si el te prinde si te duce in mansarda aia unde ploua si se aude la cd Lana del Rey.

Toata lumea vrea o poveste. Vrea film alb-negru, vrea povesti imposibil de romantice. Realitatea ne oripileaza, nimeni nu se ridica la inaltimea standardului din vis… nimic nu e ca in vis…. insa el a putut… pot si eu… mi se v-a intimpla si mie…

Wake the fuck up people. Viata nu e un film alb-negru. Nu e un stereotip romantic siropos. Nu e o poveste etern minunata si incredibila. Viata si dragostea e ca orice altceva …. 1% inspiratie si 99% transpiratie. Work for it !

February 21st, 2013 by admin

Poluare

ship-smokestacks-764649

In majoritatea serilor imi iau fetita de la scoala. Iese mai tirziu decat mine, la 6. In drum spre casa mai stam de vorba… incerc sa o descos, sa aflu noutatile, sa ramin in contact cu lumea ei. Sa aflu ce si cum si care cu cine (asa am aflat ca Denisa il iubeste pe Alex dar si pe Andi. Insa Alex nu stie de Andi si nici Andi de Alex. Si de asemenea Denisa l-a sarutat pe Alex in sala de sport. In clasa a 2-a… )

Azi insa ea a fost cea care a initiat discutia si spre surpriza mea a fost prin intrebarea “Tu de ce nu merg cu bicicleta la serviciu ?”. E o intrebare buna, cu un raspuns pe masura. Pai in primul rind imi place cu masina. In al doilea rind imi e frica de trafic.. cumva ma tot vad sub rotile unei masini. In al treilea rind nu prea imi vine sa merg 15 km pe zi imbracat in costum, fie vara torida fie iarna inghetata. La birou nu am dus si ar fi cam lipicioasa toata afacerea.. nu mai zic de praful cules de pe drum drept pe si in mine. Si ca ultim argument, ar fi cam dificil daca nu de-a dreptul iresponsabil sa car acasa copilul pe ghidon.

Read the rest of this entry »