Totul despre nimic

January 23rd, 2014 by admin

Anul in retrospectiva

1460969_614699618583704_1048492803_n

 

Ar fi trebuit sa o fac poate in decembrie… insa nici ianuarie nu suna rau. Pina la urma mai putin conteaza momentul, in special cand el tinde sa se defineasca singur.

Asa a fost si acum, cumva lectiile anului ce a trecut de abia acum s-au cernut si cristalizat. Una peste alta a fost un an bun. Un an in care am facut lucrurile poate putin diferit. Un an in care am incercat sa fiu mai sincer cu mine insumi si cu ceilalti, un an in care am incercat sa ma cunosc mai bine si un an in care am invatat sa traiesc mai bine cu mine. Da, a trebuit sa invat sa fiu numai eu cu mine si uneori a fost mai greu decat am crezut. In fapt inca ne ajustam unul in compania celuluilalt, eu cu mine, insa cred ca merge din ce in ce mai bine. Macar nu sforai noaptea !

A fost un an in care am iubit si a fost un an in care am fost iubit. Din pacate cele doua nu s-au intamplat cu aceeasi persoana, asa ca anul ce a trecut a fost de asemenea anul in care am invatat sa accept ca uneori te “arzi” si alteori tu ii “arzi” pe altii desi e ultimul lucru pe care ai vrea sa il faci. A fost o lectia grea si amara pe alocuri, insa viata are felul ei de a pune sa joci ambele roluri ca sa intelegi cu adevarat piesa. Tot ce trebuie sa faci e sa ai ochii si mintea deschisa si vei intelege.

Cand esti copil inveti prin experienta. Parintii iti spun sa nu pui mana pe plita incinsa, insa nu stiu niciun copil care in cele din urma sa nu testeze singur plita. Si invariabil se arde. Si invariabil o vreme nu mai are curajul sa puna mina pe plita aceea. Insa cei mici au o uimitoare si salvatoare capacitate de a invata. Si in loc sa stea pentru totdeauna departe de cuptor, ei invata cum se poate folosi foarte bine si in acelasi timp sa te protejezi, sa nu te arzi. Intr-un fel e ironic ca putem sa ne adaptam astfel cat suntem mici, insa cand aceeasi arsura, de data aceasta la inima, ne face de multe ori sa stam departe de cei ce ne pot “arde”. Amintirea arsurii trecute nu se simte numai in suflet, ea se transmite si se intipareste in memorie si acolo devine o pavaza invizibila in calea tuturor.

Si asta e gresit. E la fel de gresit ca atunci cand ne incredintam inima cuiva care nu o merita sau o doreste. Pina la urma suntem ceea ce simtim si daca nu mai simtim nimic… cine si ce mai suntem ? Prefer sa fiu afara in ploaie cu un zambet tamp pe chip in timp ce ma intorc singur acasa.  Prefer sa fiu pregatit pentru a fi ranit din nou. Pentru a fi respins. Pentru a esua. Pentru ca stiu ca toate ma vor face mai puternic, mai intelept, toate ma vor ajuta sa aleg mai bine data viitoare, mai potrivit cu cine si ce sunt eu. Toate ma vor ajuta sa ma pun pe picioare pentru a incerca din nou si din nou si din nou.

Sper ca anul acesta sa fiu mai curajos ca anul trecut. Sa pot trece mai usor de trecut si sa traiesc mai mult in prezent. Sa imi fac mai putine griji pentru viitor. Dupa cum spunea cineva, vine el destul de repede peste noi, ce sens are sa ne si ingrijoram legat de asta. Imi doresc sa am din nou puterea de a spune ce simt atunci cand o simt. Fara teama, fara stres. Poate ca e o forma de curaj sa fi vulnerabil. Poate ca uneori vor fi plite ce nu voi sti daca sunt incinse sau nu. Sper sa am curajul ca atunci cand voi simti din nou fiori aceia sa pot sa intind oricum mana pentru a le atinge. Fara teama, fara stres. Que sara, sara.

Viata e aici pentru a fi traita. Zi de zi, minut de minut si secunda de secunda, nimic nu se repeta si nimic nu se intoarce pentru a mai incerca o data. Asa ca…

Bring it on, 2014 !!

 

Share with:

FacebookTwitterGoogleTumblrLinkedInReddit


Leave a Reply

Connect with:



Your email address will not be published. Required fields are marked *